De mi-ar fi ușoară calea
autor. Diana (G. U)

De mi-ar fi ușoară calea, către cine aș striga,
De nu aș simți durere, ce-aș primi din mâna Sa,
De n-aș fi pe câmp de luptă, oare unde aș fi eu,
Cine mi-ar fi Domn în viață, de n-ai fi El... Dumnezeu.

De n-ar fi amar pe cale, cum eu oare aș simți,
Dulcele din slăvi divine, ce ma poate îndulci,
De n-aș fi hrănit cu jale, cum eu sfinte bucurii,
Aș cunoaște căci sunt ele, doar la El în veșnicii.

De nu mi-ar fi greu în viață, unde aș sfârși în ea,
Căci prin viața cea ușoară, n-a trecut Isus cândva,
De nu aș purta coroana ce-a de spini pe drumul meu,
Cu a cui asemănare, aș avea pe cale eu.

De n-aș duce-o cruce-n spate, ce-aș cară pe-acest pământ,
De nu m-aș gândi la Domnul, ce-aș avea eu oare-n gând,
De n-aș fi-mbrăcat cu milă, care haina mea ar fi,
De nu l-aș iubi pe Domnul, eu pe cine aș iubi.

De n-ar curge peste mine, harul Său... sub ce aș sta,
De n-aș fi pe braț puternic, care mână m-ar purta,
De n-aș fi azi înspre ceruri, ce în fața mea ar sta,
Doua drumuri sunt în viață, cerul sau spre moartea grea.

Mulțumirea mea e mică, pentru tot ce am primit, Pentru dragostea divină, viață ce mi-a dăruit
Pentru-alegerea făcută, de-al meu Domn... de-a mă salva,
Pentru moștenirea care, la sfârșit este și-a mea.
Amin