Mă întorc printre ruine
autor. Diana G. U

Mă întorc printre ruine, mă îndrept spre cer... acasă,
Spre un răsărit de soare, spre o dragostea cerească,
Mă întorc plin de nădejde, îspre Patria de sus,
Ca să fiu o veșnicie, cu al meu iubit Isus.

Mă întorc prin lupte grele, dar plin doar de o credință,
Știu... voi birui căci este, la Domnul doar cu putință,
Căci El poate... Isus poate, o putere este El,
Este marea izbăvire, Regele Emanuel.

Sub o ploaia ce se scurge, numai pe obrazul meu,
Eu alerg să am odihnă, este ea la Dumnezeu,
Și suspinele-mi sunt hrana, ce-amară este ea,
Însă nu opresc o clipă, cerul este ținta mea.

Nu-mi aplec a mea privire-ngreunată ce-i mereu,
De a vremurilor vreme ce-și arată greul său,
Am o țintă... este cerul, ce e doar în fața mea,
Nu las vântul să mă bată, chiar de tare ar bătea.

Mă întorc grăbit acasă, unde soarele e viu,
Unde nu există lacrimi, nu există nici pustiu,
Unde cânt de păsărele, Domnului îi vor cânta,
O cântare-a biruinței, veșnic ea va răsuna.
Amin