De ce inima ți-e tristă
autor. Diana G. U

De ce inima îți este tristă-n drumul pe pământ
Clătinat ascuns ești astăzi, de-o bătaie ce-i de vânt.

Lacrimile ce le vărsa inima-ți... copilul Meu,
Strânse sunt ele de Mine căci îți sunt Eu Dumnezeu.

De ce îți apleci privirea când Eu ție-n dar ți-am dat,
Mântuire și putere, al Meu sânge te-a spălat.

Mâinile-ți sunt obosite, deznădejdea te-a împins
Pe un mal a-l necredinței, să te vadă vrea învins.

Vreau sa știi... a ta strigare, pân-la Mine a ajuns
Fiul Meu ales de Mine, nu voi sta vreo dat ascuns.

Însă vremea-i hotărâtă, pentru a te izbăvi,
Este-n mâna Mea copile, ea îndată va veni.

Vreau o hain-a umilinței, să îmbraci când ți-este greu
Și sa stai în rugăciune, cum am stat pe-o piatră Eu.

Vreau să lupți și-a ta privire, ea să fie doar în sus,
Cănd te strig să vii la Mine, Mie doar să-mi fii supus.

Voi lucra în toate cele, care tu mi le-ai cerut,
De ma vei iubi copile, cu iubirea de-nceput.

Tu ma chemi... ți-aud Eu glasul, azi îți spun că voi veni,
Mâna mea a ta ființă, ea o poate izbăvi.

Ia aminte la cuvântul astăzi ce l-ai auzit,
Și așteaptă-mă la cruce, nu oricum... te vreau smerit.

Steagul alb al biruinței tu ridică-l și-ți voi da,
Biruința așteptata, să mă-nalți nu înceta.

Gura ta să strige tare, pe oriunde tu vei fi,
Spune despre-a Mea lucrare, și atunci te-oi izbăvi.

Fii mereu o sluga bună, căci Stăpânul tău sunt Eu,
Fiule... nu sunt oricine, Cel ce sunt... sunt Dumnezeu.
Amin