Am răstignit pe-o cruce, Iubirea fără margini
autor. Diana G. U

Am răstignit pe-o cruce, iubirea fără margini,
Ce-a dus o grea povară, și-o cruce-atât de grea,
Am răstignit și mila, ce ne-a adus salvare,
Când doar de bunăvoie, ea toate suferea.

Am pus sub o coroană, doi ochi care spre ceruri,
Mereu priveau sub spinii, ce fruntea i-au străpuns,
Ca să avem iertare, s-avem o mântuire,
Un har a cercetării, ce azi... nu stă ascuns.

Am răstignit pe lemnul, al marei suferințe,
O bunătate care, nici azi nu s-a sfârșit,
Curgeau și stropi de sânge, care și-au pus pecetea,
Pe inimi ce așteaptă, un veșnic infinit.

Am răstignit un Rege, ce a lăsat în urmă,
Un cer și a Sa slavă, păcat a devenit,
Să fim pe-o urmă astăzi, spre locul nemuririi,
Ca unul să nu fie, în viață rătăcit.

Sub bice-am pus iubirea, la capăt ce ne-așteaptă,
Și azi ce ne-nsoțește, și-n noapte și în zi,
Noi ia-m făcut și rana, din talpa ne-ncălțată,
Care-a urcat calvarul, pentru-a ne mântui.

Am răstignit alinul, ce-aduce alinare,
Și azi... căci neschimbată, e mângâierea Sa,
Ce inimi ea alină, căci margine nu are,
Și azi este aceeași, cum la-nceput era.

Am pus și îndurarea, pe-o cruce blestemată,
Pe lemnul suferinței, era a lui Isus,
Doar El e îndurarea, care și-n chinuri grele,
Pentru întreg pământul, a fost numai supus.
Amin