Un sărman spre veșnicie


Prin vânt, prin ploi, prin temerile vieții
Am străbătut cu greu, tot ce aveam în față
Un duh sărman, în floarea tinereții
Fără un țel măreț, fără un scop în viață

Un simplu călător, în viața-ceasta dură
Un suflet bun și copleșit de temeri
Croiesc un drum, străbat încet prin ură
Dar câteodată pic, e greu printre poveri

Aproape să răzbat, pe calea cea trasată
Dar când sunt sus, încep să n-am putere
Mă uit în juru-mi, privesc la toate-ndată
Cum tot se prăbușește, în lacrimi și durere

Încerc încă o dată, chiar dacă totu-i greu
Bazat pe slăbiciunea de data anterioară,
Ajung aproape sus, mai e puțin, sunt eu
Dar cad și-acum, ceva-i ce mă doboară

În nepăsarea mea, mă las purtat de vânt
Mă-ntreb adeseori, de ce nu izbutesc
În goana mea, spre culme mă avânt
Dar uit un lucru mare, să mă pregătesc

Atunci primesc ceva, în duhul meu zdrobit
Mă face să mă lepăd, de firea mea avară
Îmi trece filmul vieții, și văd ce am greșit
Atunci prin Harul Său, arunc ce-i rău afară

Smerit în duhul, mă prăbușeșc la cruce
Ridic privirea-mi, către Cel zdrobit
Purtat în gând, de Duhul ce mă duce
Să simt și eu durerea, Celui Răstignit

M-aplec în rugăciune, cu mintea umilită
Chiar dacă nu știu, ce trebuie să zic
Doar duhul meu se roagă, cântă și recită
Cântări de Slavă, pentru Cel Puternic

M-aplec cu reverență și Lui Îi mulțumesc,
Căci S-a-ndurat de mine și m-a mântuit,
Acum stau liniștit, cu pace Îl slujesc
Căci tot ce este scris, s-a înfăptuit.

Amin bandisebastiantapas@gmail. com