În Valea Plângerii țâșnesc izvoare
Sub pașii celor ce se-ncred în Tine;
Chiar dacă nu sunt zilele senine,
Chiar dacă inima în piept îi doare,
Din ochii lor curg picături de soare
În așteptarea slavei care vine.

În Valea Plângerii găsesc putere
Acei care în Tine-și pun tăria
Să-Ți cânte fericiți, căci bucuria
Nu poate fi învinsă de durere;
Iar bogăția Ta de mângâiere
Le înfrumusețează melodia.

Prin Valea Plângerii duce cărarea
Către Sion; e grea și-anevoioasă;
Dar când se va sfârși, ce glorioasă
Va fi intrarea noastră în splendoarea
Ce ne așteaptă dincolo de zarea
Finită! Și vom fi pe veci Acasă.