Nu-i o plimbare pribegia
Pe drum obstacole-ntâlnim
Cunoaștem ce e vitregia
Iar uneori vine urgia
Dar unde mergem bine știm.

Călătorim nu prin ținuturi
Unde-nfloresc întruna crini
N-avem tot timpul așternuturi
Spre a visa la flori și fluturi
Ci-ades ne-nțeapă mărăcini.

Intrând în zonele umbrite
Cuprinși suntem de stări ce dor
Dar zilele-s sărbătorite
Suntem ființe fericite
C-avem balsam de la IZVOR.

S-a dus un val și altul vine
Și-aproape că suntem trântiți
Dar Veghetorul intervine
Ce minunat El ne susține,
Suntem de El îndrăgostiți.

Lovește-n noi o tragedie
Și-o zi tot plângem, consternați
Dar auzim o melodie
Cu sursa în Împărăție
Și-apoi cântăm înviorați.

Momeli pe drum n-au fost puține
(Dușmanii ne voiau zdrobiți)
Erau ascunse-n vreun ciorchine
Sau în expresii foarte fine
Dar, zilnic, fost-am izbăviți.

O, câte grele situații
Au fost... și încă vor mai fi
N-am fost scutiți de complicații
Dar au venit și inspirații
Cu-acele sfinte bucurii.

Experiențe de tot felul
Trăim în lumea de nevoi
Și toate ne conduc spre țelul
Unde-Mpăratul dă inelul
La toți ce-au fost aici eroi.

George Cornici