Suntem ramuri de mlădițe pline,
Rod al Iubirii din veșnicie,
Norul ce ancorează în Stâncă,
Care urcă din valea adâncă!
O, vai Israele, Israele,
Bat clopote și sună sirene,
Popor ales, Țara Domnului dragă,
Omu-i derutat, unde să meargă?
Sunt norii negrii ca un ciorchine,
Mult sânge, ură, oare ce mai vine?
Să ne rugăm pentru lumea toată,
Domnul să ne dea pacea curată!
Suntem ramuri de mlădițe pline,
Sădiți să fim plini de Iubire!
Dar ne-a momit cel rău ca pe Adam,
Parcă n-am fi frați din același Ram!

Amin!