Dacă-i un mister credința,
Dacă-i dragostea mister,
Mister mare-i și nădejdea
Când suntem întăriți de ea.
E-o ancoră înfiptă-n cer,
Și-acei ce-o au în veci nu pier.

Tot ce-avem în noi credință
Sau iubire ar fi-n zadar,
N-ar avea nici o putere
Fără a nădejdii mângâiere,
Fără al nădejdii har.
Nu-i miere fără nectar.

Omului, credința-i cere
Ca să-i dea ființa-ntreagă,
Dacă vrea s-ajungă-n rai.
Dragostea îi cere numai
Inima, că ea i-e dragă
Și prin ea de cer ne leagă.

Dar nădejdea cere numai
O fărâmă doar și-o rază.
Când le are, ea și credința
Îți inundă toată ființa.
Și cu iubire te salvează,
Iar Duhul Sfânt te luminează.

Pentru toate-n lumea asta
Este-o vreme hotărâtă.
Să nu cadă-n deznădejde,
Nici în beznă să se-afunde
Nicio inimă-amărâtă,
Nicio trestie ce-i frântă.

Hotărâtă-i vremea jalei:
Și când vine, și când pleacă.
Nu-i nimic să țină veșnic
Pe acest pământ vremelnic.
Ai nădejde! O să treacă!
Cheamă-L pe Isus în barcă!
Amin.
(Miercuri, 25 noiembrie 2020)