Fraţi, surori de pretutindeni,
Iatã, vremea a trecut!
Tot ce-am folosit în viaţã,
Ne-a fost dat cu împrumut!
Trebuie sã dea rãspunsul
La-ntrebarea lui Hristos,
Atât fiul nepãsãrii,
Cât şi cel bisericos.
Pregãtitã ţi-e candela?
Ai în vasul tãu, ulei?
Ai a sfinţilor rãbdare?
Dacã nu, de ce n-o vrei?
Nu e vreme spre-a o pierde,
Nici timp de gândire, nu-i!
Ci, pãstreze-n vrednicie,
Fiecare, locul lui!
Se vesteşte-n adunare,
Azi, îndemnul minunat:
"Sã se lepede de sine,
Cel ce nu s-a lepãdat!"
Ţine drumul drept întruna
Şi nu doar din când în când!
Ca sã-şi întãreascã paşii,
Cel ce umblã şchiopãtând.
Lipsa va cuprinde-ndatã
Masa celor ce petrec;
Ca sã punã la-ncercare
Pe iudeu, cât şi pe grec.
Tu te-ncrede în Acela
Care ne-a vorbit din nor;
Care, la pãşuni ne duce
Şi la apã de izvor!
Noi suntem chemaţi la slavã,
Nu la lut şi putregai!
Dragul meu, rãsplãţi te-aşteaptã,
Câte nici nu bãnuiai!