Să știi cum poți să taci este o mare virtute
Într-o lume care de-a valma gălăgios vorbește
Să știi să taci și mesajul să percepi atent
Să Asculți și nimic să nu pierzi din subiect.
Să poți să taci și s-asculți e mare înțelepciune
Ca la urmă să poți ceva bun și folositor a spune
Să poți da un sfat de înțeleaptă îndemnare
Sau un răspuns satisfăcător la o întrebare.
Virtutea tăceri n-a fost dintotdeauna prețuită
Nici azi în dreptul unor lucruri nu trebuie păstrată
Nici bucuriile, nici durerile nu trebuie ascunse
Tăcerea nu vindecă durerea sau bucuriile apuse.
Tăcerea vorbește uneori mai puternic ca vocea
Prin felu-i subtil lasă omul să-și exprime nerostirea
E soră cu prudența în în spațiul contemplării
Dar lasă atât de mult loc la felurite confuzii.
Virtutea tăceri cere extrem de multă stăpânire
Ea scoate omului la iveală sufleteasca putere
Virtutea tăceri nu te deconectează de societate
Te încurajează să vorbești când ai dreptate.
Când trebuie să vestești pe Domnul prin vorbă
Virtutea tăceri nu-i folositoare, nu-i indicată
Dar când ispita vine cu duhul de vorbă deșartă
Dacă ai tăcerea ca virtute gura va fi stăpânită.
Cuvinte inutile și o mare îndrăzneală-n cuvinte
Nu au niciodată efectul sau rezultatele dorite
Virtutea tăceri în vârful piramidei virtuților stă
Fără ea alte virtuții ce lucrează pot să rănească.
Tăcerea-i o virtute doar pentru eminentul ei
Când e stare de muțenie nu este la locul ei
Nu e înțeleasă, nu se uită și n-are îngăduință
Pentru că jignește pe cei din jur în cauză.
Unii sunt ei mai tăcuți dar asta nu-i virtute
Când încep să vorbească, spun vrute și nevrute
Dacă ar fi tăcut ar fi fost numiți filozofi
Dar după deschiderea guri sunt pezevenchi.
Avem multe ocazii în viață când să hotărâm
Să tăcem sau să vorbim la cele ce auzim
Când trebuie vorbit să vorbim dacă nu-i slăbiciune
Dar a nu tăcea când trebuie-i dovadă de prostie.
Cine știe să se înfrâneze e un om înțelept
Are un duh potolit, este un om priceput
Importat e să știi să taci ca și la fel să vorbești
Să răspunzi nebunului după cum îl găsești.
Și tăcerea și vorbirea își au vremea potrivită
Numai așa tăcerea este o virtute deosebită
La unii tăcerea-i virtutea proștilor spun filozofi
La alții e arta conversației, priceperea folosiri.
Virtutea tăceri lucrează împreună cu răbdarea
La tăcere lucrează răbdarea și la vorbă sarea
Cine are virtutea tăceri are și înțelepciune
Știe când să tacă și când să vorbească de bine.
Să știi să taci și să vorbești la timpul potrivit
E nevoie de Cumpăt și înțelepciune oricând
Dumnezeu prețuiește așa creștini precauți
Că pot să-și stăpânească limba pocăiți.
Cine are virtutea tăceri are multe alte virtuți
Și la timpul potrivit le arată de-s provocați
Creștini înțelepți să fim pe calea credinței
Îmbrăcați cu virtuții ce țin calea împărăției.