Se-ncruntă parca Cerul: cenușiu;
Și-n mine se-adună fiorii.
Mânioase rafale din gândul pustiu
Pictează cu sumbru toți norii.

"Eli, Eli, de ce m-ai lăsat?"
Te strigă durerea din cruce.
"În Tine-mi arunc adâncul oftat
Și ceea ce noaptea-mi aduce!"

Tremură glia la Glasul divin
Și-n întuneric Lumină se face
La Viața cea nouă revin
Când din rugăciune îmi plouă cu Pace.