În voalurile vremii înfășată
Copilă bălaie cu ochi de smarald,
Perlă ascunsă sub valuri de soartă,
Scânteie stârnită din doruri ce ard.

În firul de praf imprimând mărturii:
Un clinchet de râs, lacrimi amare,
Bucurii, întristări ce tu doar le știi,
Comori de iubire, raze de soare.

Că tu nu mai ești oglinda îmi spune,
Ea nu vede perla sub unde de vremi,
Dar tu te-întrupezi din dor, ce minune!
Să-ți pieptăn cosița la tine mă chemi.

Îngăduie Domnul la mine să vii
Căci misive de Har în tolbă tu duci,
O neprihănită iubire dintâi,
Lovită de bice nu piere sub cruci.

În mine te port dar știu că pe-afară
Sunt bujori scuturați, părul în brume,
Chipul acesta poate să doară...
Noi mergem iubind pe-ale Domnului urme.