La o fabrică de prelucrare
Lângă Cernăuți, la Tărășeni,
Inul se transforma-n fuioare.
Muncitori erau harnicii ruteni.

Într-o zi la vremea prânzului
O echipă formată din femei
Tot de prin partea locului
Stătea în apropierea meliței.

Sora Morița fiind prea aproape
A fost prinsă de-o curea-n mișcare
Care-ntr-o clipeală mâna-i rupe
Cum ai rupe-un lemn prin apăsare.

A căzut leșinată la pământ
Și-a-nceput puternic sângerarea,
Osul i-a fost în două frânt,
Groaznică i-a fost durerea.

O femeie a legat-o cu o broboadă
Să oprească cât-decât sângerarea.
Au scos-o pe sus în ogradă
Și-au chemat imediat salvarea.

În trei zile brațul s-a-nnegrit
Și doctorii voiau să-i taie mâna,
Că altfel face cangrenă negreșit,
Dacă-aceasta se va mai amâna.

Din spital s-a învoit puțin acasă
Și-a alergat degrab’ la rugăciune.
Era Domnului sincer credincioasă,
Credea că El va face-o minune.

Frații i-au încercat puțin credința:
- Crezi, soră, că vei fi vindecată?
- Da, Domnu-mi va împlini dorința.
- Crezi că El va face aceasta îndată?

- Da, cred că imediat la rugăciune
Mă voi îmbrăca singură în haină.
Domnul va face astăzi o minune
Și vindecarea mea va fi deplină.

Cu toții, frații s-au rugat cu credință,
I s-a făcut și ungerea cu untdelemn
Și Domnul a dat o deplină biruință,
Singură și-a îmbrăcat haina, ca semn!

Când doctorul a venit dimineața-n salon
Ea i-a întins mâna ce-a fost înnegrită
Să vadă că ea are în ceruri un Domn
Ce-a făcut-o prin har deplin fericită.

El a chemat studenții, toți să vadă
Minunea Celui sfânt din veșnicii.
- Du-te acasă, mi-ai dat o dovadă
Și mai mult la spital să nu vii.

Dumnezeu e-același, azi ca ieri,
Noi să ne-ntărim deplin credința,
Să nu mai alergăm după averi,
Dacă vrem prin Domnul biruința.
Amin.
(Duminică, 24 octombrie 2021)
Sora Morița – Din Lumina Vechilor Cărări