Încerc să înțeleg de ce în viață
Se face între noi atâta rău
Când între viu și mort, e-un fir de ață
De ce să fii răufăcător mereu

Mă-ntreb de ce, când e atât de simplu
Să spui, când ai greșit, îmi pare rău
Alegi aici să-ți faci din ură templu
Și să te depărtezi de Dumnezeu

De ce atunci când poți să-mbărbătezi
Pe-acel căzut în neagră disperare
Nu vrei să te implici, să-ncurajezi
Ci stai nesimțitor în nepăsare

E-așa ușor să-i dai cuiva povață
Când vezi c-a apucat un drum greșit
Să spargi cu-n sfat o inimă de gheață
Să faci din cel căzut un mântuit

Încerc să înțeleg de ce iubirea
E-atâta de departe uneori
De ce ne încruntăm ades privirea
Și aruncăm în jur doar reci fiori

Când cu un zâmbet poți aduce soare
De ce să stai mereu înnourat
De ce să nu-nflorești măcar o floare
Si să-l ridici pe-acel îndurerat

O Doamne umple-ne de fericire
Și dă-ne-un strop din bunătatea Ta
Și fă ca chipul nostru să inspire
Celor din jurul nostru... dragostea