Asemănare

A venit ca o mireasă
Cu cununa ei de flori
Iarăși vremea cea frumoasă
Îmbrăcată în culori.
E un timp de ridicare
La viață și frumos
Când totul prinde culoare
Și se ridică de jos.
E un imn al bucuriei
Ce răsună ne-ncetat
Ca și-un semn al armoniei
Ce-ntre noi este lăsat.
Florile cu-a lor petale
Care tremură în vânt
Aduc parcă osanale
Creatorului Preasfânt.
Totu-i cânt, totu-i splendoare
Prin noianul de culori
Ca o mare sărbătoare
Ce se revarsă în zori.
Roua de pe flori zâmbește
Scăldată în raze mii
Și totul împodobește
Cu petale argintii.
Frunzele cu-a lor culoare
Legănate sunt de vânt
Ca-ntr-o vie sărbătoare
A întregului pământ.
Toate-și cântă-a lor cântare
Înaintea Celui Sfânt
Într-un glas cu adorare
Chiar dacă fără cuvânt.
Tot la fel ca și natura
Ce renaște minunat
E omul, e creatura
Liberată din păcat.
El se-mbracă cu lumină
Și cu har în orice zi
Fața lui este senină
Și-n necaz și-n bucurii.
Din suflet cu adorare
La adresa Celui Sfânt
Își înalță-a lui cântare
Cu glas sau fără cuvânt.
El mereu se-mpodobește
Cu flori culese de sus
Din grădina ce-nflorește
Înaintea lui Isus.
Își face clipa frumoasă
Chiar dacă pe cer sunt nori
Printr-o trăire aleasă
Din ai fericirii zori.
El a înviat din moarte
La viața cu folos
Tuturor cu drag împarte
Din mireasma lui Hristos.
El trăiește-n armonie
Cu ai lui și cu ceilalți
Învățându-i cum să fie
Mântuiți, să fie frați.
Zi de zi a lui lucrare
Înaintea lui Isus
O face în închinare
Și e bucuros nespus
Când își vede-ncununată
Munca cu un rod bogat
Și din lumea cea stricată
Sunt smulși oameni din păcat.
Atunci are fericirea
Și știe că a trăit
Cu folos spre mântuirea
Tuturor, căci i-a iubit.
Iar la capătul de cale
Când la cer va fi chemat
Va aduce osanale
Celui ce L-a ajutat.