Cugetare de toamnă

Iată! ... Păsările pleacă,
Spre alte țări, spre altă vatră...
Calea, cine le arată?
Dumnezeu!

Ele nu știu să citească,
Nu se descurcă nici pe hartă!
Cine să le însoțească? !
Dumnezeu!

Se înalță către cer,
Sunt micuțe, dar nu pier!
Cu ele este în eter,
Dumnezeu!

Nu iau la drum felinarul,
Dar survolează oceanul,
Căci El, le dăruiește harul,
Dumnezeu!

Apoi se-ndreaptă către coaste,
Cu Acel ce totul poate...
Și care, la țărm le scoate,
Dumnezeu!

Nu este El și cu noi? !
Nu se-ngrijește de nevoi? !
A dat totul pentru noi! ...
Dumnezeu!

Și ne conduce către stele...
Cine-i cu El, nu se pierde!
El e, Cel ce totul vede,
Dumnezeu!

Pune-ți încrederea-n El,
În Fiul Său, ce-i Leu și Miel!
Și te conduce chiar la țel,
Dumnezeu!