Ai venit Adame cu zori încununat,
Ca peregrin în lumea cu plâns și oftat,
Pe un câmp de luptă, un trimis de Sus,
Lacrimă și zâmbet ca arme ai adus.
Când trecură zorii un soare la zenit
În sudoarea frunții frumos a strălucit,
Spini, miriști te-au rănit coborând la cină,
Dar tu Adame-ai frânt o pâine divină.
Soarele apune, raza ca de sânge
În sudoarea frunții tale se răsfrânge
Ești bogat Adame, cununa-i frumoasă,
Îți va da simbria Dumnezeu, Acasă.
Nu știu pe pământ mai frumoasă floare
Să-împletim cunună ca cea de sudoare,
Când câștigi o pâine cinstit, cu dreptate,
Fărâmele ei sunt binecuvântate.
Ai grijă creștine, nu cădea-n ispită
Să nu mănânci pâinea neagră, otrăvită,
Viclenia-i doamnă, șarpele nu doarme,
Te ademenește, veghează Adame!