M-ajută, Doamne bun, să nu sucomb
De-atâta întâlnire cu preaplinul,
Ci-n ochi cu floricele de porumb
Să-mi duc, în pas neşovăit, destinul!

M-ajută, Doamne,-a preţui coralul
Ce-mi creşte ca un prunc sugând lumini
În pieptul ăsta ne-nfricat de valul
Atâtor scrise, dar iertate vini!

M-ajută, Doamne, să-nmulţesc fărâma
De dragoste, ce-ai pus-o-n viaţa mea,
Iar Tu, iubirii, stăpâneşte-i cârma,
Neştiutoare-i fără mâna Ta!

M-ajută-n anul care stă să-nceapă
Să fiu ce n-am fost încă până azi!
În blidul meu de humă să încapă
Întreg extazul muzicii din brazi.

M-ajută, Doamne, fii-mi luminătorul
Ce dă vicisitudinilor naiul
Cu care cântă-n noapte călătorul
În inimă îmbobocindu-i Raiul!

M-am hotărât, pe muntele de har,
Să urc spre cer, uns de ninsori alpine
Şi iau cu mine harta sfântă, dar
Pe drumul vitreg nu plec fără Tine!

30 decembrie 2007