Învaţă-mă să fiu smerit
Sub crucea Ta Isus iubit
Să stau mereu, ca să primesc
Harul ceresc, Dumnezesc
Învaţă-mă să preţuiesc
Tot ce e sfînt, Dumnezesc
Cuvîntul Tău să-l împlinesc
Ispitele să biruiesc.
Învaţă-mă să mă încred
Numai în Tine, tot mereu
Şi-n disperare să Te chem
Căci numai Tu eşti Dumnezeu.
Învaţă-mă să Te iubesc
Şi zi de zi să Te aleg
Să-ţi laud Numele măreţ
Viaţa mea să-ţi dăruiesc.
Învaţă-mă să Te slujesc
Plin de iubire să m-aplec
Să stau smerit sub jugul Tău
Păşind în urma Ta mereu.
Învaţă-mă... căci doar Tu ştii
Să mă îndrepţi spre veşnicii
Ca să ajung în cerul Tău
Un fiu iubit de Dumnezeu.
:) Dragă Lucia, poezia e bună, dar sincer, nu îmi place joaca asta cu rima: ba e împerecheată, ba încrucişată. Şi strofă a două unde ai scris în monorimă mi se pare pur şi simplu copilăroasă.
Domnul să fie cu tine şi să te ajute să creşti mai mult prin El.
poezia e super