~Durere părintească

Multe-s zilele în care
Inima din piept mă doare.
Și mai multe-s zilele
În care nu-nțeleg durerile.

Oare-ar trebui să iert,
Făr' să strig fără să cert?
Oare-atunci va învăța
Cel ce face durerea?

Să se poarte frumușel
Cu acel de lângă el?
Oare-ar învăța si fiica
S-o respecte pe mămica?

Și băiatul, dar și fata
Îl vor asculta pe tata?
Chiar și cei ce par cuminți,
Vor cinsti ai lor părinți?

Dar de le aplici pedepse
Se răstesc far' să le pese,
Se încruntă si apoi,
Întorc vorba înapoi.

Nu le pasă de povața
Ce le-ai dat-o toată viața.
Cu vorba pe dinainte
Uită povețele sfinte.

Făcând astfel el nu știe
Că provoacă-o rană vie,
În inima care-n grabă
Îl va iubi o viață-ntreagă.

O durere-așa de surdă
Că și ceru-aș vrea s-o audă,
Și sa-mi lase o picătură care
Să-mi aducă vindecare,

Inimii ce peste ani
Adunase multe răni,
Și care s-ar pregăti
Și mai multe a primi.

Nu pedeapsa, ci iertarea
Îi aduce vindecarea
Inimii ăsteia mici
Ce-i plină de cicatrici.

Si pedeapsa trebuie dată
În lumina de la Tatăl.
Ea-l scapă de nebunie
Pe copilul ce nu știe
În lume cum să se poarte
Fără ca răni să provoace.