Cu rușine si sfială

Cu rușine si sfială
Ni se cere să intrăm
În a bisericii sală
Când venim să ne-închinăm.

Cu rușine si sfială
Nu înseamnă haine scumpe,
Nici paradă de podoabe
Cum se poartă azi în lume.

Cu rușine si sfială
Nu e haina sclipitoare,
Nici o anume croială
Să te pună în valoare.

Cu rușine si sfială
Nu-i pieptul plin de mândrie,
Nu-i un umblet plin de fală,
Nu-i ce dai din bogăție.

Cu rușine si sfială
Nu e nici măcar ce ști,
Nici cum te prezinți prin sală
Printre-ai Domnului copii.

Cu rușine, dragul meu,
E atunci când vi smerit
Să-l lauzi pe Dumnezeu
De tot ce ți-a dăruit.

Cu sfială să te-apleci
Să-ți aduci la altar darul
Să te temi, fiindcă nu tu
Ai răbdat întreg Calvarul.

Da! Trebuie să te temi
Si să îți păzești piciorul
Când pășești în locul sfânt
Unde-i prezent Creatorul.

Să te pleci în umilință
Și să-i recunoști puterea,
Să te lași de El condus
De vrei să ai mântuirea.