Când n-or mai fi săraci în lumea asta
Când n-o să mai găsești nici un orfan
Cand toți copiii vor avea o mamă
Și nici un om nu va mai fi sărman,

Atunci te poți opri din alergare,
Și poți să stai să te-odihnești,
De ce-ai muncit cu greu fară-ncetare
Și răsplătirea atuncea o primești.

Dar cât mai este un om singur
Ce nu mai poate pâinea să-și adune
Nu obosi si nu-ți lua concediu
De la frumoasa slujbă a faptelor bune.

Cat mai există un copil ce plânge
Și nu i se alină foamea si nici dorul
Nu sta nepăsător când sufletul îți frânge,
Ci mergi degrabă și dă-i ajutorul.

Cât timp un om sărman îți stă în poartă
Cerând o pâine, apă sau o haină
Îndură-te și schimbă a lui soartă
Căci plata, Domnul ți-o va da în taină.

Cât vezi suflete goale sau în zdrențe,
Nu zăbovi, degrabă le îmbracă
Căci bucuria de pe a lor fețe
Un mare bine și ție o să-ți facă.

Cat timp un om flămând mai cere-o pâine
Să-i dai cu inima deschisă, bucuros,
Să nu-l trimiți sa vină iarăși mâine
Că-n fiecare dintre-aceștia e Hristos.

Cât timp mai zace un bolnav în casă
Sau cine știe prin care spital
Dacă dorești să ai în cer o casă
Să mergi să-l vizitezi cu mare drag.

Cât timp mai poți să faci un bine
Să nu-l oprești făcându-ți un păcat
Căci poate nu se mai întoarce către tine
Și-ai să rămâi cu regret necurmat.

Căci nu poți ști când Domnul Isus trece
Și vrea să cineze cu tine
Sau poate vrea credința să-ți încerce
Și astfel să îți facă și un bine.

Căci El ne-a spus că-i va chema pe-aceea
Ce-au fost la El când a avut nevoie
Sau i-au dat apă, haine sa se-mbrace
Împlinind astfel a Domnului voie.

Să-l căutăm pe Domnul în cei mai de jos
În frații cei mai neînsemnați
Să petrecem timpul nostru prețios
Cu cei în seamă nebăgați.