Trăim învăluiți de umbre,
Visăm iubiri de Pierrot
Venim, și nu-ntrebăm de unde,
Plecăm, și nu știm încotro.

Când vin dureri, întoarcem fața,
Și nu știm pentru ce-au venit.
Trăim și nu cunoaștem viața,
Murim... și încă n-am trăit.

Un tainic fâlfâit de-aripă
Ne-aduce dintr-un vechi hotar,
Dintr-un ocean venim o clipă
Și-n alt ocean ne-ntoarcem iar.

Și, totuși, in această lume,
In care anii tăi se cern,
Există taina unui Nume:
Există un Stăpân Etern!

Al Lui e cerul de lumină
Și întunericul deplin
Ai Lui sunt crinii morți în tină
Ai Lui sunt crinii care vin.

A Lui sunt zările albastre
Al Lui e-al îngerilor roi
Ce țes cu-atomi sau țes cu astre
Sau țes cu ceruri, ceruri noi.

A Lui e-al raiului răsplată
Și secole ce-n drum se-astern,
A Lui e dragostea de Tată,
Al Lui e Fiul cel etern.

Veniți, prieteni, cât e vremea,
La Creatorul de vecii
Veniți cât vrea sa ne mai cheme
Cât încă vrea să-I fim copii.

Altfel, nu suntem decât umbre,
Decât un vis de Pierrot,
Venim, și nu-ntrebăm de unde,
Plecăm, și nu știm încotro.