Locuri, taine, rânduri

avem în noi să cânte…

lacrima cea mai sfântă

suflet să inunde.

Locuri, şoapte, gânduri

ale mele toate,

mi-au dar aşa avânturi

înspre bolţi înalte…

la Tatăl meu m-opresc

să am ce n-am avut…

să mă ridic căzând,

desăvârşind spre sfânt.

Acum, de-mi este teamă,

să nu m-opresc din mers…

măreţii de faimă

divin şi nelumesc.

Rânduri, taine, locuri

se ascund în noi…

eliberaţi de vreme,

le cerem înapoi.

Baluri de chemări – învolburate taine –

mistice în doruri, eterne în etate…

la Tine Tată caut

liniştea de-acasă…

de care m-am lipsit

venind aici, rămasă.

La Tine Tată caut

să-mi înţeleg un dor,

dorul de-a iubi, de care mă-nfior.

Rânduri, rime, goluri

cu toţi le stăpânim…

atât de multe doruri!...

Încât ne ofilim.

O, Tată minunat

ajută-mă să cresc,

să fiu cum Ţi-ai dorit

şi să mă împlinesc.

Rânduri, zeci şi mii

le scriu şi le-am scris,

în ele Tu să fii…

coborând din vis.

Tainele-mi suspină,

un dor de viaţă am…

la Tine să vin Tată

să fiu ce eu eram…