La cruce jos, în lupta grea, eu am găsit salvare,
În rănile din mâini găsesc, și azi eliberare.

În ochii lui iubire văd, și-acum căci neschimbată,
E dragostea care de sus, cand strig... coboară-ndată.

La poala Sa în vreme grea, găsesc o izbăvire,
Puterea ce îmi dă puteri, s-alerg spre nemurire.

Mă țin de ea căci mult doresc, s-ajung în cer... acasă,
Cu cei ce-s sfinți și Domnul meu, să stau în veci la masă.

Pe urma care a lăsat, pășesc fără de teamă,
Orfan nu sunt, Acel din cer... mi-e Tată... mi-e și Mamă.

Chiar de e greu... anevoios, rămân în alergare,
În urmă nu aș vrea să fiu, de sus când va apare.

De mâna Lui mă țin mereu, să nu mă pierd în vale,
Îmi șterge lacrima când eu, suspin în plâns de jale.

Nu vreau de El aici să fiu, străin în depărtare,
Doar lângă El mereu aș vrea, să stau... căci Domnu-i mare.
Amin