Tu Ghetsimani, gradină-ndurerată,
Prin Tine al meu Domn cândva trecea,
În tine a băut Isus paharul,
Amar... dar El să-l bea... nu refuza.

În tine a vărsat lacrimi de sânge,
Pe-o piatră căci i-a fost atât de greu,
Lupta... cerând mereu să se-mplinească,
Doar voia Celui veșnic Dumnezeu.

Tu Ghetsimani durere fără capăt,
În tine a fost Domnul meu vândut,
În tine-al Său calvar... marea durere,
Păgânii când l-au prins... a început.

În tine a luptat cu-ntreg văzduhul,
În tine Domnul singur a rămas,
Când cei din jur dormeau în nepăsare,
Când lupta nu avea nici-un răgaz.

Ești locul unde plânsul e de jale,
Ești locul cel mai trist și bucuros,
În Tine a ales sa bea paharul,
Prin tine a trecut Isus Hristos.

Și sfinții ce-au ales azi suferința,
Prin tine trec grădină de dureri,
Prin tine trec acei ce au privirea,
Spre viața care este după zări.
Amin