Trecut-am prin viața ce mi-e mi-aduse, doar lacrimi, suspine și clipe de dor,
Chiar printre mulțime eram unul singur, pe urma acelor ce ei Doamne mor.

Trecut-am prin ploaia din norii de gheață, să nu văd limanul de mine dorit,
Dar Tu-ai stat la cârmă, să-mi duci barca vieții, la mal de durere Stăpâne iubit.

Trecut-am prin vremea de plâns și de jale, ce plină de teamă mereu ea era,
Dar mâna cea dreaptă pe-o culme de stâncă în vremi de-ncercare, mereu mă ducea.

Mi-ai pus temelia să nu mă zdrobească, mânia de vânturi, ce bate mereu,
Mi-ai dat ajutorul să uit de durere, să uit tot ce-n viață trecut-am cu greu.

Trecut-am Isuse prin negura vieții, ce-a fost ridicată de dragostea Ta,
M-ai scos la lumina venită din ceruri, să nu rătăcesc către Patria mea.

Trecut-am prin multe dar toate în urmă, rămas-au căci ochii spre cer doar privesc,
Un dor am de toate ce sunt doar în ceruri, nu stau nici-o clipă... eu pasu-mi grăbesc.
Amin