Se-aud strigăte în vale,
Plânsetele de copii,
Ce devin orfani căci moartea,
Ea înghite mii și mii.

Se-aud bocete de mame,
Tații fiii lor își plâng,
În războaiele pornite,
Care sunt azi pe pământ.

Se-aud și adânci suspine,
Ce ne spun că în curând,
Vor sfârși aceste toate,
Ce sunt astăzi pe pământ.

Ce sunt azi... au fost vestite,
Ele doar se împlinesc,
Clipele ce sunt din urmă,
Să se treacă se grăbesc.

Ochi spre ceruri se înalță,
Ce așteaptă ajutor,
Inimile-nfricoșate,
Fug de clipele ce mor.

Căci azi scutură pământul,
Să-l trezească mult ar vrea,
Ca să fie de plecare,
Gata când se v-arăta.

Omenirea strigă tare,
Vrea salvarea lui Isus,
Din pustie își înalță,
Strigătele azi în sus.

Ca să fie ea lăsată,
Pe pământ nu si-ar dori,
Vrea să fie dus-acasă,
Când pe nor va reveni.
Amin