Mi-ai dăruit iubirea Ta, să mă ridic când eu căzut,
Zăceam pe margine de drum, în amintirea din trecut.

O mână caldă mi-ai întins, Să nu mă pierd în rătăciri,
Și m-ai făcut ca să cunosc, o urm-a marei fericiri.

Mi-ai dăruit din mila Ta, să-naintez când nu puteam,
Când jos la cruce suspinând, cântând doar Ție... eu plângeam.

M-ai ridicat sa pot vedea, prin jertfa Ta cât m-ai iubit,
Și să-nteleg că niciodat, Tu Doamne nu m-ai părăsit.

Mi-ai dăruit un trai frumos, sa fiu mereu pe placul Tău,
Nu m-ai lăsat ca eu să fiu, o pradă Doamne-a celui rău.

Mi-ai dat atâtea mângâieri, lovit adesea când eram,
Mi-ai dat din Tine noi puteri, când eu pe cale oboseam.

O Doamne dăruirea Ta, în mine viață ea a pus,
Să nu privesc acest pământ, ci să privesc numai în sus.

Să nu cobor ci doar să urc, spre locul dincolo nori,
În Țara cea cu fericiri, în Țara sfintelor valori.
Amin