E noapte iar
Razele-apun
Răsar iar stelele
Pe drum
La umbra lor
M-adăpostesc,
Privesc spre cer
Căci mult iubesc
Iubesc cum nu
Am mai iubit
De când iubesc
Sunt fericit
Chiar dacă noapte-a
Răsărit
Iubesc și-n zori
Și-n asfințit.

E noapte iar
Dar nu opresc
Iubind mereu
Nu obosesc
Zăresc lumina-n
Zori ce vin
Spre ea alerg
Chiar de suspin
Chiar de e jale
Și dureri
În nopți ce-s reci
Privesc spre zări
Eu știu că trec
Ce-i trecător
Un infinit e după nor.

E noapte iar
Dar nu mă tem
Chiar de sub șoapte
Plâng sau gem
Eu singur nu-s
Cu mine-i El
Al meu Isus
Emanuel
De El și noaptea
Poate-avea
O teamă ce-o
Vă alunga
Vă trece-n urmă
În trecut
Căci eu alerg
Spre-un început.

Un început
Care va fi
În loc ce nu
Se va sfârși
Chiar de e noapte-n
Fața mea
Eu nu mă tem
Trec și de ea
De munți, de văi
De ape mari
Căci sunt întins
Printre cei tari
Ce sunt zidiți
De mână Sa
Spre răsărit
Să pot zbura.

E noapte iar
Dar sunt grăbit
De stele-n ea
Călăuzit
În ea eu nu
Voi rămânea,
Căci cerul este
Ținta mea.
Amin