Dacă vei primi cuvântul, ce de sus se v-auzi,
Dacă vei lua aminte, înțelept vei deveni,
Vei găsi și cunoștința, ce o dă doar Dumnezeu,
Căci în gura lui ea este, poți s-o ai și tu și eu.

Celor fără de prihană, El izbândă poate da,
Ocrotește și cărarea, celui ce vrea a-l urma,
De păzești credincioșia, în pustiu izvor va fi,
Pentru tine... pentru mine, El nu ne va părăsi.

Strigă tare-nțelepciunea, glasul își înălța ea,
Să-ți deschizi îndat ureche, s-o deschid și pe a mea,
Ca să nu iubim prostia, nici să nu batjocorim,
Vrea cu inimi doar curate, ca pe ea să o primim.

Să nu stai nicicând deoparte, în durere sau necaz,
De Acel ce-ți poate șterge, lacrima de pe obraz,
Spune-i inimii să tacă, gurii să se-nchidă-ndat,
Când îți stă cel rău' nainte, ca să nu îi faci pe plac.

Fără murmur... șovăială, Să ai pasul tu mereu,
Fără de vreo clătinare, să îl am și pe al meu,
Ochi deschiși doar pentru ceruri, zi de zi tu să îi ai,
Viața-ntruna pregătită, pentru a ajunge-n Rai.
Amin