La nunta-n ceruri ce va fi,
Vom fi toți împreună,
Pășind pe strazile-aurii,
Pe frunte o cunună.

La braț cu Mirele ceresc,
Fiind a Lui mireasă,
În locul care-n veci va fi,
El locul de acasă.

Cu El la masă vom cina,
Cu sfinții ce-altă dată,
Până la moarte au luptat,
În lupta câștigată.

Pe cei ce-au fost ei arși de vii,
Cei sfâșiați de fiare,
În haine albe-i vom vedea,
În locul de-o splendoare.

Îi vom vedea pe cei ce-aici,
De veghe-au stat în noapte,
Care-adevarul au vestit,
Trimiși fiind la moarte.

Pe WURMBRAND, DORZ, ce au răbdat,
Prigoana-n închisoare,
Pe MOLDOVEANU ce-a compus,
Cântări în strâmtorare.

Îi vom vedea pe cei loviți,
Slujind fară-ncetare,
Pe cei care nu s-au oprit,
Pe-o tulburată mare.

Pe cei spre mal ce au vâslit,
Pe cei ce în pustie,
S-au încrezut în Dumnezeu,
Mergând spre veșnicie.

Nu mai e mult... se v-auzi,
O trâmbiță în zare,
Când în văzdul ne-om înălța,
În zi de sărbătoare.

Să fim martii de atunci,
Să fim și noi mireasă,
Care a fost de-un Dumnezeu,
De pe pământ aleasă.
Amin