Privind către cer mi-e-alergarea,
Mă-ncred și aștept ne-ncetat,
Când sunt părăsit de mulțime,
E Domnul spre mine-aplecat.

Privind mă încred doar în Domnul,
Spre clipa ce-ndat va veni,
De sunt judecat nu am teamă,
Mă rog pentru ei zi de zi.

Privind mă încred în puterea,
Ce luptă când eu obosesc,
Chiar dacă cu pietre se-arucă,
Acele eu mâini le iubesc.

Așept și mă-ncred în iubirea,
Ce-și are fiorul adânc,
Ocara când vine spre mine,
Pe Domnul îl laud... îi cânt.

Eu știu că e urmă lăsată,
De El pe calvar suferind,
Pe ea de-a Sa poală la cruce,
Tăcut, așteptând eu mă prind.

Nu las o pustie să-mi fie,
Un zid ce oprește-al meu pas,
Nici șoapta ce noaptea-și aduce,
Popas să îmi fie n-o las.

Privind spre apus stau de veghe,
De vremi nu aș vrea să fiu stins,
Nu las guri străine s-alunge,
Un dor ce îl țin doar aprins.

Chiar dacă e lupta prea mare,
Eu doar înspre ceruri privesc,
Aștept în tăcere venirea,
Aștept... doar aștept și privesc.
Amin