Tu ești cel mai frumos, și harul minunat,
Pe buze-o poezie, în dar mie mi-a dat.

Tu ești cel mai frumos, nu-i nimenea pe lume,
Mai mare și măreț, decât preasfântu-ți nume.

Sub Tine cad popoare, vrăjmașii la pământ,
Căci nimeni nu-i mai mare, și mai frumos... mai sfânt.

Toiagul de dreptate, e doar în mâna Ta,
Căci Tu ești judecata, ce-ndat se v-arăta.

Ești plin de strălucire, căci veșnic ești frumos,
Deții Tu biruința, căci Tu ești glorios.

Ești râul cel de ape, ce poate-nveseli,
Stăpân ești peste neamuri, doar Tu poți mântui.

Tu ești cel mai frumos, și plin de veselii,
Ești roua cea din zori, în mijloc de pustii.

Ești drumul printre ape, ce poți a le seca,
Căci cerul și pământul, ascultă vocea Ta.

Ești cel mai minunat, salvarea e la Tine,
Un adăpost mereu, celor ce fac doar bine.

Flămând sunt după Tine, de harul Tău setos,
Căci Tu ești cel mai mare, mai vrednic și frumos.
Amin