Nu-i drumul calea cea ușoară,
E uneori atât de greu,
El trece-adesea și prin vale,
Dar este înspre Dumnezeu.

Nu este-o vreme doar cu soare,
Și vântul bate-adeseori,
O preafrumoasă primăvară,
E vie dincolo de nori.

Nu este dealul o câmpie,
Nici muntele nu ar putea,
Să fie-un abur... dar sunt toate,
Ce le-ntâlnești spre slava Sa.

Nu-i marea baltă dar nici luna,
O rază n-ar putea ea fi,
Lumina vie doar un soare,
O poate-n noapte răsări.

Nu este-o ploaia mângâiere,
Izvor de lacrimi este ea,
Dar poate haina să îți spele,
Ca să fii gata de-a pleca.

Nu-i nici furtuna alinare,
Nici groaza ei nu poate fi,
Dar scutura ea uscăciunea,
Să poți frumos doar a trăi.

Nu e nimic o întâmplare,
Doar drumul care este greu,
Sfârșește dincolo de soare,
În brațele lui Dumnezeu.

Chiar de e grea azi alergarea,
Spre ce-i frumos te duce ea,
Nu este-o floare rară calea,
Dar l-al ei capăt vei zbura.
Amin