Doar tu-mi dai Doamne mângâiere
Atunci când trec prin clipe grele
Cunosc că doar tu mă poți înțelege
Și lacrimile amare a-mi șterge

Cu tine când stau de vorbă, mă liniștesc
Pe genunchi in rugăciune, pace găsesc
Când mâinile îmi împreunez, te chem
Și n tăcerea negrii nopți, cu durere, gem

Mă uit în jur și nu înțeleg uneori, de ce
Mai bate câte un vant și e tare rece
Se împletesc în șoapte mii de gânduri
Sunt întrebări, și-s multe, așteptând răspunsuri

E lupta înverșunată și uneori zic, nu mai pot
Și atunci realizez că încă n-am dat tot
Și merg iar prin credință și mă ridic din nou
Și-n inima in suna, dulce, ca un ecou

E glasul tău, o Doamne, ce inimii răspunde
E atât de cald Isuse, ființa îmi pătrunde
Cunosc atunci îndată, puterea ta de Tată
Ce sufletul îmi liniștește, și făptura toată

Și-mi dai iarăși putere să pot înainta
Slujind cu bucurie, răbdând chiar încercarea
Și nu cârtesc când vântul din nou se războiește
Căci știu că Domnul meu, spre ființa mea privește

Și iar mă întorc în taină, in odăița mea
Plecând-ma pe genunchi, incep a mă ruga
Te chem atunci fierbinte iar tu ușor cobori
Și sufletu-mi ridici, încet mai sus de nori

Când sunt pe brațul tău, toate sunt mai ușoare
Și știu că după nori, vin calde raze de soare
Și atunci cu glasul tare voi striga tot mereu
Slăvit să fie în veci, El, Domnul meu