Tu mi-ai promis eliberare

Din focuri, gemete şi lacrimi…

Nimic nu-mi este de mirare,

Deşi Te-aştept prin multe patimi.

Ai spus să cred mereu în Tine

Şi am crezut mereu…Tu ştii…

Nădejde dat-ai să m-aline,

Să mă ridice-n veşnicii.

Ore cu ceasurile grele

S-au pogorât să mă distrugă,

Să-mi fure darurile mele

Robindu-mă ca pe o slugă.

Şi ai lăsat mult timp să treacă,

Speranţe pâlpâiau uşor…

Al Tău Cuvânt nimic nu-l seacă

Şi-atunci am renăscut să zbor.

M-ai readus la viaţă nouă,

Acum sunt suflet împăcat;

Mă bucur chiar şi-atunci când plouă…

Am sufletul eliberat!

copyright Cristinela Ghinescu_2007