Cum licărește farul vechi în seară!
Lumina-i roșie este pâlpâietoare
Ca licuriciul din amurg de vară...
Și tot oferă o speranță-n zare!
Semnalul lui intermitent se vede
În cele patru puncte cardinale:
În noaptea sumbră e mai limpede
Și va călăuzi corăbii-n cale.
Isus a fost des comparat
C-un Far în noapte, salvator,
Ca în deșert stâlpul de foc,
Iar ziua-norul călăuzitor.
Dar noi, suntem lumini în beznă
Îndrumând spre țărmul-liman?
Printre-atâtea „fete-Morgana”,
Strălucim ca al insulei far?
De n-am lucit, dă-ne candele!
Fă-ne virgine chibzuite!
Pentru Nuntă-i uleiul de veghe:
Să licărim ca luminițe!
Ideea acestei poezii mi-a venit contemplând farul vechi de pe o insulă (Alghero, Sardinia). Și, desigur, pilda fecioarelor.