Tot ce afli-n Cartea Sfântă
Însușește pentru tine.
Zii: „Mie aceasta îmi cuvântă!”
„E-nvățătura cea mai sfântă!”
„Asta este pentru mine!”
„Voi împlini cum se cuvine.”

Numai astfel o să-ți fie
De folos ale ei cuvinte.
Altfel vor fi doar o solie
Frumoasă la urechi să fie,
Dar nu în inimă și-n minte
Să-ți schimbe drumul înainte.

Să nu ne mirăm că unii
Află-n Sfintele Scripturi:
Rătăciri, slabe îndemnuri,
Care nu-i duc către ceruri
Și te miri ce-nvățături
De la prea străine duhuri.

Pe același câmp, o oaie
Caută iarbă lângă miel,
Câinii, iepuri să-i jupoaie,
Vulpea, șarpe să-l despoaie.
Fiecare cum e el
Se hrănește într-un fel.

Precum boul ce mâncă
Floarea galbenă de tei
Știe numai ce e hrana
Și-o înfulecă de-a valma,
Nu știe parfumul ei,
Fiindcă-i bou, n-are idei.

Tot așa-i cel ce citește
Cartea Sfântă ca oricare.
Vede forma, dar nu simte,
O primește doar în minte,
Nare-n inimă-o lucrare,
O divină insuflare.

Dar cei ce-o citesc cu dor
Și cu inima deschisă
Vor găsi pe Creator,
Un ceresc Mântuitor.
Vor simți o sete-aprinsă
Și o dragoste ne-nvinsă.
Amin.
(Miercuri, 30 septembrie 2020)