Când vii umil plecat în rugăciune
Cu duhul tău ades împovărat
El plin de dragoste îți spune:
“De tin nicicând nu am uitat!”

Ajunge pân la cer dorința,
Iar lacrima este culeasă
Într-un burduf ce prevestește
Căci Domnul va lucra odată.

Pe Scara Cerului se urcă
A ta cerință ce o spui în șoaptă,
Dar și strigarea-nflăcărată,
El știe inima ta toată.

Ajunge pân la cer suspinul,
Și-a ta putere El o știe
Când vii la Domnul poți să iei
Din nou din apa Sa cea vie.

Izvorul Său nu a secat
Și dacă știi tu poți a cere
Prin tot ce treci să ai mereu
Credință și putere.