Micul Fiu de Împărat,
Lumii, lumină a dat,
Ca toți să fie mântuiți,
Izbăviți și curățiți

De orice fărădelege,
Ce pe om, putea să lege.
El, Isus Hristos,
A venit pentru păcătos.

Într-o iesle tot săracă,
A venit ca să Se nască,
El, Împăratul Atotputernic,
Cel slăvit și Cel cucernic

Nu a venit cu fanfară,
Ci a venit cu mâna goală,
Dar cu multa dăruire,
Și inima plină de iubire.

Nu cu gând de judecată,
Pentru gloata adunată,
Ci ca să ridice păcate,
Și să salveze de la moarte.

Nu a venit cu cinste mare,
Nici cu adunări de sărbătoare,
Venit-a ca să slujească,
Și pe mulți să mântuiască.

Cu păcătoși a stat la masă,
Ca să Se mărturisească
Și iertare să primească toți,
Rătăciți, vameși, hoți.

El nu S-a uitat la om,
Nici ce are, nici de-i domn,
Ci la inima zdrobită,
De păcate învălmășită.

Din dragoste a eliberat,
Vedere orbilor a dat,
Leproșii au fost curățați,
Fără bani, și fără arginți.

Deci, ce vom spune acum,
Când Crăciunul e pe drum?
Domnul nu vrea să-I slujiți
Atunci când vă împodobiți

Și vă duceți după lume,
Fără țel sau rațiune.
Nu vrea să fie sărbătorit,
Ci de voi, să fie iubit.

Credeți că are o zi
Pentru a-L sărbători?
Nu, El în inimi să locuiască
Și în viața voastră să domnească.

Răsplătiți-L cu inimi curate,
Pline de iubire și predate,
Jertfa buzelor aducând,
Și pe Domnul în inimi, slăvind.