Eşti tot ce am, la Tine Doamne

toate ideile adun, să înţeleg viaţă şi moarte,

să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;

eşti tot ce am, la Tine Doamne

lacrimi în glob colecţionez, văzute doar de Tine, poate,

mă vor ruga să evadez…se dă o filă dintr-o carte,

iar eu înaintez…

eşti tot ce am, la Tine Doamne

ridic şi frământări şi basme,

când mierea este o amară şi focul rază boreală,

te regăsesc să mă înalţi mai sus de brazii din Carpaţi;

şi cald are să-mi fie…peste lacrimi uscate

aşez o poezie şi picturi abstracte;

eşti tot ce am, la Tine Doamne

îmi văd Sfârşitul şi Începutul,

când nu întrezăresc trecutul

mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare…

să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers

la Tine Doamne poposesc;

eşti tot ce am, ce am primit…

un plus şi minus Infinit,

un Început şi un Sfârşit…

copyright Cristinela Ghinescu_2007