Azi vei fi cu Mine-n rai

Un pribeag pe o cărare
Piciorul si-l opintea
Când în fata lui apare
O poartă ce strălucea

Era 'naltă si frumoasă
Cu pietre înpodobită
Nu s-apropie prea mult
Că era bine păzită

Se-aseză în iarba moale
Zdrobit de al mortii gând
Nu stia ce să mai facă
Si-atunci adormi plângând

Mai târziu iată că vine
Un slujbas de Împărat
Si îl întrebă cu milă
-Spune-mi, ce s-a întâmplat?

Căci străinule pribeag
Sti tu unde-ai păsat?
Chiar la poarta renumită
A Marelui Împărat

Atunci omul se înclină
Si vorbeste usurel
Spune-mi rogu-te de poti
Că vreau să ajung la El

-Omule! vai, nu se poate!
Tu chiar nu sti ce vorbesti
Spune-mi mai întâi de toate
Cine esti, cum te numesti?

Atunci ochii-i se umplură
Iarăsi de lacrimi amare
Si-ncepu să povestească
Cu adâncă întristare... .

-eu. . sunt cel ce a furat. .
De la o văduvă sărmană. .
eu sunt cel ce-a tâlhărit
o copilă fără mamă. .
. . eu. . sunt cel ce-a tâlhărit
si-am ucis pe drumul meu. .
Am venit să cer iertare
De la Împăratul tău

Ma numesc tâlhar! si gata!
Si-am venit acum pe drum
Că am întalnit la cruce
Pe Împratul Cel mai bun

Atunci robul se departe
Ca să-İ spună la -Mpărat
-Un tâlhar avem la poartă
Si e tare supărat

Atunci Însăsi Împăratul
Pe-a raiului porti păseste
Se îndreaptă spre tâlhar
Si -nlăuntru îl pofteste

-Te cunosc îi zice Domnul
Scoală-te de unde stai
Oare nu ti-am spus curat...
Azi vei fi cu Mine-n rai?

Atunci se ridică omul
Măna lui la piept si-o duce
-Doame! Ah! Tu mă cunosti. .
Sunt tâlharul de pe cruce! Amin!