Pieptănă copacul pletele de Soare,
Ramura-i clipește mai strălucitoare,
Însă când furtuna bate cu putere
Câte-un ram se rupe, e mare durere.

Îl jeluiește frunza pe buze de vânt
În priveghi de-o clipă și susură iar blând,
Va să lăstărească ramul ce rămâne
Iar cel care moare, va fi sevă mâine.

Sub lespezi de umbre ce e frânt s-adoarmă!
Rădăcina-i mână genele spre coamă,
Așa e copacul, dintr-o rădăcină
Ram din ram sporește, căutând Lumină.

Fii drept, scăldat în Soare, copac viguros,
Așa să te găsească Mirele Cristos!
Cu verdele peren prin neamuri necurmat,
Tu, arbore bătrân ești binecuvântat!

Pieptănați voi, ramuri, Razele de Soare,
Din sevele brute să curgă izvoare
Ca în Canaan cu miere și cu lapte
Căci va veni Domnul poate chiar la noapte!