Suntem mult prea mici

În astă lume mare...

Sunt valuri prea înalte,

Când noi suntem prea scunzi...

Sunt mult prea multe lacrimi

Închise-n vieţi amare,

Suntem mult prea mici

Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi

Pe o planetă bună...

Sunt oameni care mor,

Când trupul le trăieşte...

Sunt mult prea multe crime

Iar viaţa prea nebună,

Suntem mult prea reci

Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici

Ca oameni, noi cu noi...

Sunt răni ce am uiatat,

Când ele nu te uită...

Sunt mult prea multe sarcini

Şi nu-s purtate-n doi,

Suntem mult prea orbi

Când viaţa este mută...