Când prin pustiul lumii mari
Merg suflete stinghere,
Fără de Tine, Domnul meu
Nu au nicicând putere.

Când prin greșeli sunt încercați
Ajută-i ca să ierte…
Căci Tu mult nouă ne-ai iertat
Ca să fim azi răscumpărați.

Când slăbiciuni apasă greu
Pe omul, orișicare,
Ne întărește, Dumnezeu,
La Tine-avem scăpare!

Când ruga noastră e doar fum,
Nu focul de-altădată
Trimite iar focul Tău sfânt
Ca pe Carmel odată.

Mai lasă ploaia Ta, Isus,
S-adape sufletul trudit
Căci prin pustiul cel zărit
Doar Tu dai apă vie!

Mai lasă iarăși vindecare
În cei răscumpărați de jos,
Ca să trăim cum Tu ne vrei
Urmași ca Tine, Sfânt Hristos!

Mai lasă iarăși din lumină
Și-alungă bezna ce se lasă,
Tu Cel ce ești stăpân pe oameni,
Dar și pe lumea toată.

Mai lasă ploaia Ta, Isus,
Să simtă orișicare
Căci ești cu noi, precum ai spus,
Doar Tu ne ești salvare!