INTOARCE LUMEA DIN DRUMUL AMAGIRII


Întoarce mașina lumii din drumul ei, care duce
Spre un viitor ce apune, nu spre viitorul veșnic.
Deschide-i ochii minţii, să-nţeleagă: ce-i cruce,
Ce-nseamnă dragostea divină și păcatul adamic.

Fă ochii, să vadă răul cu arma fatală, gata să lovească,
Cum vânează şi nu-i lasă timp vederii, conspiră...
Ca nu cumva omenirea să ajungă, să se trezească.
Şi să vadă cum iubirea, pe cruce s-a revărsat deplină.

Întoarce degrabă maşina lumii din drumul pieirii,
Spre drumul mai strâmt, drumul nemuririi.
Smulge-o din mâna șarpelui, ce lucrează viclenie.
Şi deturnează drumul omenirii dinspre veşnicie.

O luptă deșartă, o ţintă nebună e goana după avere.
Dă-le Doamne scânteia, ce din lumina Ta creşte,
Dorința sfinţirii, ţinta veşniciei, să-le fie putere,
Să vădă clar drumul, pe care neprihănirea domneşte.

Îndurare Măritule Împărat! Iertare! Știu că Te doare.
Tu pentru izbăvirea omenirii Te-ai jertfit din iubire.
Şi-ar trebui, să alerge la Tine, neamuri... popoare...
Răzvrătirea nu se lasă uşor preschimbată în iubire.

Tu, n-ai dispreţuit şi nici n-ai urât necazurile lumii.
Şi Te-ai aplecat cu dragoste la zbuciumul humei.
Să nu fie mistuite pe vecie plânsurile în pustie,
Ai făcut, să răsară lumina cu a ei dulce veşnicie.

Dezagreghează tot răul şi ascultă strigătul humei,
Ridică năframa ce lasă întunericul peste ochii lumii.
Povățuiește omul şi du-l pe cărarea Ta cea dreaptă,
Călăuzește-i sufletul şi spre veşnicie-l îndreaptă.

Îndurarea Ta, dragoste unică, cu temelii veşnice,
În puterea cerului limpede, revărsat din Trinitate,
Pregăteşte locaşul şi hainele de frumuseţi unice,
Pentru cei ce vor, să îmbrace hainele de Tine spălate.
Amin