RAZĂ  ASPRĂ, RAZĂ BLÂNDĂ...

M-am căţărat  în  gând  pe-o  rază

Dar m-a  frapat  asprimea ei

Şi  am  ajuns  în acea  bază

Unde stau  falşii  dumnezei.

“Bine-ai  venit!” – îmi zise  şeful

“N-o  să  regreţi; îţi dăm  un  post

De vrednicii  să-ţi  piară  cheful

Să  ai  şi  tu  în  lume  rost.”

Dar am  fugit  ‘napoi  îndată

De-acel vacarm  nimicitor

Şi  nu am  mai dorit vreodată

Să fiu  în  mediu-ngrozitor.

Pe  raza  blândă de lumină

Pe  care-am mers  ulterior

Sosit-am  intr-o splendidă  grădină

Să  stau  cu-al  meu  Mântuitor.