Eu sunt Seraia, fiul lui Timeu
Ce locuia în binecuvântare și belșug
Sus în Cetatea lui David
Chiar lângă sinagoga lui Serug.

Acum vreo 15 ani părinții au murit
Orfan, m-am dus să caut o mătușă
La Ierihon, dar am fost jefuit pe drum
Bătut, lăsat aproape mort lângă o ușă.

Apoi, ajuns în Ierihon, fără nimic și orb
Mătușa n-a mai vrut să mă primească
" Încă o gură de hrănit!" M-a izgonit!
"Să plece dacă-i orb să cânte, să cerșească!"

Și m-am zbătut în întuneric ani
În zdrențe, în noroi, în umilință
Flămând și însetat după neprihănire
C-atât mi-a mai rămas, o boabă de credință!

Cântările lui David nu-s uitate
Cu psalmi m-acopăr și mă înconjor
Că vine ziua-n care Șilo, Fiul lui David
Îmi va veni în ajutor.

Și aud pași și vuiet de mulțime
E El, încep să strig: " Isuse Ben David
Ai milă!" Și toți mă ceartă: "Taci!"
Dar eu mai tare pe rabuni strig.

Deodată, liniște, mă cheamă, mi-arunc haina
Mă-ndrept spre Fiul lui David " ce vrei să-ți fac?"
Să-mi capăt iar vederea, o, Rabuni!
"Du-te, fii mântuit, îți fac pe plac!"

Lumina mă învăluie și-L văd
Lumina m-a înconjurat și m-a-mbrăcat
Îi strâng picioarele cu colb și zic:
Rabuni, mulțumesc că m-ai salvat!

Vă zic și vouă, alergați la El
La Cel ce e Lumina tuturor
La cel ce șterge lacrimi, ce te vindecă
La Șilo, fiul lui David- Mântuitor!

Grăbiți-vă, că nu mai este mult
Și harul de la noi va fi luat
Și vom pleca cu Fiul lui David
În Canaanul unde El este-mpărat!